http://valsulmirilor.wordpress.com/
www.anghelstill.ro
sâmbătă, 11 februarie 2012
miercuri, 30 noiembrie 2011
Bunica mea...
http://www.youtube.com/watch?v=eSmo7i7txI8&feature=related
Imi e foarte dor de tine .... TE IUBESC BUNICA MEA !!! DE 3 ani inca te astept sa te intorci acasa.... sa fie totul cum era cand erai acasa .. :(((
Imi e foarte dor de tine .... TE IUBESC BUNICA MEA !!! DE 3 ani inca te astept sa te intorci acasa.... sa fie totul cum era cand erai acasa .. :(((
marți, 16 august 2011
Niste raspunsuri
Tu n-ai nevoie de modificari, ci de intariri. Te-ai construit, fara sa stii nici tu ce mandrete de edificiu vei deveni, extrem de…eclectic. In tine nici macar tu nu locuiesti confortabil inca, ce ti-a iesit tie e diferit total de “locuintele” fiintelor banale. In mod evident, ai tras cu ochiul la altii ce pareau a fi in admiratia majoritatii si le-ai ras in nas, contrazicandu-i stilistic. Iti place sa fii cel mai frecventat si stii foarte bine pe cine sa ademenesti inauntrul tau. Nu-ti atragi numai victime, pe care le consumi instinctiv, fara strategii, exact ca o vaduva-neagra, ci fiinte carora le invoci neprevazutul si le rogi sa te ajute cu ceva prin “casa”. De ei ai nevoie, ca sa le furi idei nerostite, planuri pe care n-au apucat sa le scrie, dar ti le marturisesc tie pentru ca se simt bine inauntrul tau.
Foarte putinii oameni care s-au simtit ca la ei acasa in tine, au fost si singurii care te-au ajutat sa spargi ziduri, ca sa obtii ferestre mari, luminoase, indreptate spre viata, in cadrul carora sa fii, la randu-ti aclamat de multime.
Obisnuiai sa faci totul la adapostul luminii artificiale, de teama ca-n lumina zilei iti vei parea imperfect. Obisnuiai sa minti ca iubesti, ca esti bun, ca esti minunat. Fiind atat de expresiv, erai crezut. Faceai oamenii sa se-mpiedice pe scari intre etajele tale, nu neaparat ca sa razi tembel, dar ca sa fii implorat pentru ajutor. Adori sa-i faci sa-ti ceara ajutorul, pentru ca stii cel mai bine ce mistuitoare e dependenta…
(Tot n-am inteles de unde atata nevoie sa-ti intre-nauntru si tot felul de fiinte mici care sa exclame uau-uri de nepretuit pentru tine…)
cand du-te-vino-ul asta din antre-ul tau se termina, iti urci etajul spre suflet si cauti dragostea prin incaperi uitate. Iubitele altora iti par mai la indemana, pentru ca nu e ca si cum ai intra pe usa, ai da “buna ziua” si ai cere exemplarul din vitrina, probandu-l si platindu-l. Ar fi asa de pamantean, asa de so fucking boring pentru tine…
Tu poti iubi curat o femeie chiar si dupa ce-ai obtinut-o cu maxima ticalosie, desi, iarasi, pana si tu iti dai seama, ca e un efect blow-up…
Relatiile in care intri prin efractie, pacalindu-ti prietenii, trimitand, sub ochii lor, biletele scrise cu dermatograful iubitei lor, dureaza cam cat erectia, care, de obicei, e mai lunga si mai placuta pentru tine in timpul planului decat in toiul desfasurarii actiunii…(...)
Cu ele stai doar in salon si vorbesti nimicuri. Sunt femeile-bomboana- tu le sugi ca un copil rasfatat, ele se topesc, devin passe´ , dar tie iti lasa un gust placut…
Scara pe care se urca la etajul tau intim, e admirata de multi- e facuta din picioare frumoase de femei, desfacute brancovenesc, lustruita cu rasini curse din femei le care le-ai insemnat pe suflet cu fierul rosu. Frumusetea scarii consta in expresivitatea femeilor si-n strigatele lor de placere care acopera scartaitul lemnului. In camerele frumoase ale sufletului tau ajung foarte-foarte putine si nu toate in chip de iubite. Unele raman indelungat…(…)
Iti doresti femei multe, doar ca sa fii sigur ca scara e suficient de solida pentru cea pe care o vei aduce in brate, ca sa nu atinga nici macar cu talpile sordidul fiintei tale.(....)
Camera in care sufletul tau se va cununa candva e incuiata, cheia e doar la tine, desi parca-ti aduce aminte vag ca ai mai avut o cheie, pierduta pe undeva, in harmalaia ursitoarelor care nu te-au gasit decat foarte tarziu…Deci e posibil ca vreo femeie sa o gaseasca si sa vina singura in camera aceeas?! Nu, asta nu se poate, pentru ca tu nu astepti pe nimeni, tu esti cel care cauti, nu cel care se lasa incuiat…Indoiala trebuie neaparat inramata si pusa pe peretii casei tale, ca sa nu te trezesti intr-o zi ca te-ai indragostit fara ca tu sa prevezi asta?! Jenant?! (Bine, tu iti repeti asta in fiecare dimineata, dupa care-ti zambesti multumit din toate oglinzile…)
Nicio femeie de pe scara nu poate merge mai sus de-atat, iti tot repeti. Si totusi, unele pe care le-ai ales in treacat, dar n-ai apucat sa le VEZI, te-au facut sa le iei inconstient in brate si sa le duci in pragul ACELEI incaperi. E-adevarat, n-ai putut sa deschizi usa, dar le-ai daruit cea mai frumoasa perspectiva a ta, nu-i asa?…Ai o “locuinta” extrem de interesanta, care obsedeaza dupa ce o vizitezi. Doamne, cat de bine stii asta! cat de mult te bazezi pe farmecul tau aplicabil aproape pe orice fiinta, cat de simplu iti este sa-ti doresti si sa obtii…orice din fiintele pe care le ademenesti…Cine intra la tine iti admira decoratiunile, se mira de felul in care lumina iti copilareste zambetul si de proba pe care trebuie s-o treaca pentru a pasi in dormitorul tau: trebuie sa mearga pe sarma, pe un hol lung, intr-un echilibru perfect, altfel nu va ajunge la patul tau de paie - chiar, ce le raspunzi cand te intreaba de ce dormi pe un pat de paie si nu pe un pat normal?!…(..)
Tuturor le dai senzatia, intrand prima data la tine, ca le faci turul complet al interiorului. Daca ar sti cate incaperi eviti, cate sunt ascunse de perdele grele si in cate nu mai vrei sa intri nici macar tu! Nu in toate e dezordine sau aer inchis, unele sunt chiar incaperi minunate, pe care doar nu vrei sa le imparti cu nimeni, deocamdata…
Nu ai nimic de daramat la casa asta, ai doar de facut cateva consolidari, pentru ca ai avut momente cand ai exagerat cu neincrederea in tine. Stiu ca ai mare nevoie ca geamurile sa fie deschise in permanenta spre strada, stiu ca ai imensa nevoie sa fii vazut umbland in pielea goala, in pielea femeilor goale din tineretea ta…
Trebuie sa mai dai cate-un var alb peste peretii unor incaperi mazgaliti din razvratire, mai mult decat din convingere. Ar mai trebui regandita scara, pentru ca sansa ca numarul femeilor din mersul tau in sus sa scada e minima! Iti mai trebuie cateva obiecte esentiale, extrem de folositoare pentru traiul zilnic, cai ai pierdut din vedere banalul, fiind prea ocupat cu spectacolul instinctelor tale. Si… o menajera.
Lasa-ma sa aplic pentru functia asta. Menajera din “locuinta” ta ar trebui sa fie, culmea, cea mai importanta fiinta pentru tine… Singura care sa aiba voie sa umble printre gandurile tale, doar ca sa le puna in ordine, singura care sa stie sa-ti spele si sa-ti aeriseasca mintea si care sa-ti spuna mereu ce nu mai ai in tine, ce trebuie neaparat trecut pe lista de noi achizitii…Fata-n casa… De cand te stiu, invat totul despre curatenie. Cheama-ma si o sa iti arat ce stiu sa fac. Nu cotrobai prin sertare si nici nu sterpelesc lucruri de valoare, cel mult o sa cer permisiunea sa le admir. Si as mai vrea sa nu-mi pui aceeasi uniforma pe care au mai purtat-o alte femei care ti-au curatat podeaua vietii. Am deja cateva idei pentru a curata scara, trebuie doar sa ai incredere ca nu voi pune capcane pe trepte…
Locuiesc vis-a-vis. te vad in fiecare dimineata gol, cu ferestrele larg deschise. Nu ma arat, caci asta te-ar face sa zambesti. te studiez. Numar femeile pe care le porti seara si le incercuiesc pe cele care si-au castigat dreptul sa deschida ferestra dimineata. Iti stiu chipul speriat cand esti singur si te-am vazut de-atatea ori plangand dupa ce-ai umilit o femeie care tocmai a plecat. Ti-am vazut toate mastile, caci intr-o zi ai lasat ferestrele deschise si la pod. Trebuie sa urci in fiecare zi treptele acelea, singur, ca sa-ti alegi cine vrei sa fii. Cred ac doar in 3 zile din ultimul an ai trait fara nici o masca. Si atunci iti venea mereu in vizita aceeasi femeie. Doar atunci inchideai ferestrele. Toate. Si trageai perdelele. Toate. Si plecau. Toate celelalte. Intra cu spatele drept la tine, dar iesea fugarita de cat de tare te-ar fi iubit daca nu te-ar fi stiut atat de bine…atata de rau, de fapt.
Nu iubi. Asteapta sa vin sa-ti fac curatenie.
Continua sa colectionezi trupuri, gemete, fiori. Stiu ca asta faci - iti place la nebunie sa fii colectionar, dar nu proprietar, nu vrei sa-ti apartina nimic din ce aduni. Imi place vulnerabilitatea ta, se vede bine de la fereastra mea…
Stii, eu tocmai m-am mutat din periferia unor idei preconcepute. Am venit in centrul atentiei tale pentru ca te-am simtit, de la mare distanta. Nu raman pentru totdeauna, doar vin dimineata si o sa plec seara, caci noaptea o sa am o alta viata - o sa fiu cine o sa vreau, poate chiar o femeie de pe scara ta…
Acum voi deschide ferestrele si ma vei vedea… Ridica-ti privirea. Buna dimineata. Sunt goala doar pentru ca asa-ti bei si tu cafeaua in fiecare dimineata si am vrut sa nu fim inegali. Continua sa citesti, o sa ai timp sa ma vezi mereu. Ridica mana dreapta daca ai nevoie de mine sau ridica mana stanga daca ti-e frica…
Ti-ai pus amandoua mainile pe fata… Scrisoarea mea e pe jos. Deci ai ridicat mainile…Dar pe amandoua! Cateodata te traduc greu… Ai nevoie de mine, dar ti-e frica… E prea comun, nu, nu asta ai vrut sa-mi spui (...)
M-am imbracat, am traversat strada si am intrat in casa lui. Asa cum banuiam, toate usile erau deschise. Am mers cu ochii inchisi peste tot, chiar si pe sarma am mers zambind. Din biblioteca am intrat direct in incaperea unde statea nemiscat, gol, cu amandoua mainile pe fata. Acum stiu - avea nevoie de mine, ii era ingrozitor de teama sa admita si isi pusese singura masca pe care orice femeie indragostita i-ar fi dat-o deoparte cu usurinta. In spatele palmelor lui se afla exact ceea ce simtea. Trebuia doar sa-i dau palmele deoparte…
Distanta dintre ferestrele moastre ascundeai detalii pe care le-am vazut abia dupa ce m-am apropiat la o rasuflare de el. I-am facut curatenie peste tot, am intrat in cele mai intime incaperi, am facut sa straluceasca si mese si cristale, am lustruit scara pe care acum si-ar fi rupt gatul orice femeie neprevenita, am pus flori in camerele moarte si am plecat intr-o zi, pentru ca ma plictisisem sa am exact ce stiam pe de rost. Nu i-am dat niciodata palmele deoparte, mi-am dat seama ca imi plac barbatii care par sa aiba niste raspunsuri, nu mereu intrebari la care sa raspund eu…
Am fost doar 3 zile la el, dupa care m-am mutat intr-un apartament cu vedere la mare.
In fiecare dimineata, cand deschid fereastra, ridic brusc mana dreapta si mult mai incet, mana stanga. Din obisnuinta, caci marea nu ma vede.
Fragmentul de mai sus ,la prima citire, mi'a adus un rau de lacrimi pe fata pentru sinceritatea si cinismul pe care autoarea a reusit sa le imbine armonios.
Asta e motivul pentru care am ales sa il aduc aici (fragmentul) desi nu imi apartine....
Niste raspunsuri - Mihaela Radulescu, Editura Polirom 2009, paginile 65-75.
Foarte putinii oameni care s-au simtit ca la ei acasa in tine, au fost si singurii care te-au ajutat sa spargi ziduri, ca sa obtii ferestre mari, luminoase, indreptate spre viata, in cadrul carora sa fii, la randu-ti aclamat de multime.
Obisnuiai sa faci totul la adapostul luminii artificiale, de teama ca-n lumina zilei iti vei parea imperfect. Obisnuiai sa minti ca iubesti, ca esti bun, ca esti minunat. Fiind atat de expresiv, erai crezut. Faceai oamenii sa se-mpiedice pe scari intre etajele tale, nu neaparat ca sa razi tembel, dar ca sa fii implorat pentru ajutor. Adori sa-i faci sa-ti ceara ajutorul, pentru ca stii cel mai bine ce mistuitoare e dependenta…
(Tot n-am inteles de unde atata nevoie sa-ti intre-nauntru si tot felul de fiinte mici care sa exclame uau-uri de nepretuit pentru tine…)
cand du-te-vino-ul asta din antre-ul tau se termina, iti urci etajul spre suflet si cauti dragostea prin incaperi uitate. Iubitele altora iti par mai la indemana, pentru ca nu e ca si cum ai intra pe usa, ai da “buna ziua” si ai cere exemplarul din vitrina, probandu-l si platindu-l. Ar fi asa de pamantean, asa de so fucking boring pentru tine…
Tu poti iubi curat o femeie chiar si dupa ce-ai obtinut-o cu maxima ticalosie, desi, iarasi, pana si tu iti dai seama, ca e un efect blow-up…
Relatiile in care intri prin efractie, pacalindu-ti prietenii, trimitand, sub ochii lor, biletele scrise cu dermatograful iubitei lor, dureaza cam cat erectia, care, de obicei, e mai lunga si mai placuta pentru tine in timpul planului decat in toiul desfasurarii actiunii…(...)
Cu ele stai doar in salon si vorbesti nimicuri. Sunt femeile-bomboana- tu le sugi ca un copil rasfatat, ele se topesc, devin passe´ , dar tie iti lasa un gust placut…
Scara pe care se urca la etajul tau intim, e admirata de multi- e facuta din picioare frumoase de femei, desfacute brancovenesc, lustruita cu rasini curse din femei le care le-ai insemnat pe suflet cu fierul rosu. Frumusetea scarii consta in expresivitatea femeilor si-n strigatele lor de placere care acopera scartaitul lemnului. In camerele frumoase ale sufletului tau ajung foarte-foarte putine si nu toate in chip de iubite. Unele raman indelungat…(…)
Iti doresti femei multe, doar ca sa fii sigur ca scara e suficient de solida pentru cea pe care o vei aduce in brate, ca sa nu atinga nici macar cu talpile sordidul fiintei tale.(....)
Camera in care sufletul tau se va cununa candva e incuiata, cheia e doar la tine, desi parca-ti aduce aminte vag ca ai mai avut o cheie, pierduta pe undeva, in harmalaia ursitoarelor care nu te-au gasit decat foarte tarziu…Deci e posibil ca vreo femeie sa o gaseasca si sa vina singura in camera aceeas?! Nu, asta nu se poate, pentru ca tu nu astepti pe nimeni, tu esti cel care cauti, nu cel care se lasa incuiat…Indoiala trebuie neaparat inramata si pusa pe peretii casei tale, ca sa nu te trezesti intr-o zi ca te-ai indragostit fara ca tu sa prevezi asta?! Jenant?! (Bine, tu iti repeti asta in fiecare dimineata, dupa care-ti zambesti multumit din toate oglinzile…)
Nicio femeie de pe scara nu poate merge mai sus de-atat, iti tot repeti. Si totusi, unele pe care le-ai ales in treacat, dar n-ai apucat sa le VEZI, te-au facut sa le iei inconstient in brate si sa le duci in pragul ACELEI incaperi. E-adevarat, n-ai putut sa deschizi usa, dar le-ai daruit cea mai frumoasa perspectiva a ta, nu-i asa?…Ai o “locuinta” extrem de interesanta, care obsedeaza dupa ce o vizitezi. Doamne, cat de bine stii asta! cat de mult te bazezi pe farmecul tau aplicabil aproape pe orice fiinta, cat de simplu iti este sa-ti doresti si sa obtii…orice din fiintele pe care le ademenesti…Cine intra la tine iti admira decoratiunile, se mira de felul in care lumina iti copilareste zambetul si de proba pe care trebuie s-o treaca pentru a pasi in dormitorul tau: trebuie sa mearga pe sarma, pe un hol lung, intr-un echilibru perfect, altfel nu va ajunge la patul tau de paie - chiar, ce le raspunzi cand te intreaba de ce dormi pe un pat de paie si nu pe un pat normal?!…(..)
Tuturor le dai senzatia, intrand prima data la tine, ca le faci turul complet al interiorului. Daca ar sti cate incaperi eviti, cate sunt ascunse de perdele grele si in cate nu mai vrei sa intri nici macar tu! Nu in toate e dezordine sau aer inchis, unele sunt chiar incaperi minunate, pe care doar nu vrei sa le imparti cu nimeni, deocamdata…
Nu ai nimic de daramat la casa asta, ai doar de facut cateva consolidari, pentru ca ai avut momente cand ai exagerat cu neincrederea in tine. Stiu ca ai mare nevoie ca geamurile sa fie deschise in permanenta spre strada, stiu ca ai imensa nevoie sa fii vazut umbland in pielea goala, in pielea femeilor goale din tineretea ta…
Trebuie sa mai dai cate-un var alb peste peretii unor incaperi mazgaliti din razvratire, mai mult decat din convingere. Ar mai trebui regandita scara, pentru ca sansa ca numarul femeilor din mersul tau in sus sa scada e minima! Iti mai trebuie cateva obiecte esentiale, extrem de folositoare pentru traiul zilnic, cai ai pierdut din vedere banalul, fiind prea ocupat cu spectacolul instinctelor tale. Si… o menajera.
Lasa-ma sa aplic pentru functia asta. Menajera din “locuinta” ta ar trebui sa fie, culmea, cea mai importanta fiinta pentru tine… Singura care sa aiba voie sa umble printre gandurile tale, doar ca sa le puna in ordine, singura care sa stie sa-ti spele si sa-ti aeriseasca mintea si care sa-ti spuna mereu ce nu mai ai in tine, ce trebuie neaparat trecut pe lista de noi achizitii…Fata-n casa… De cand te stiu, invat totul despre curatenie. Cheama-ma si o sa iti arat ce stiu sa fac. Nu cotrobai prin sertare si nici nu sterpelesc lucruri de valoare, cel mult o sa cer permisiunea sa le admir. Si as mai vrea sa nu-mi pui aceeasi uniforma pe care au mai purtat-o alte femei care ti-au curatat podeaua vietii. Am deja cateva idei pentru a curata scara, trebuie doar sa ai incredere ca nu voi pune capcane pe trepte…
Locuiesc vis-a-vis. te vad in fiecare dimineata gol, cu ferestrele larg deschise. Nu ma arat, caci asta te-ar face sa zambesti. te studiez. Numar femeile pe care le porti seara si le incercuiesc pe cele care si-au castigat dreptul sa deschida ferestra dimineata. Iti stiu chipul speriat cand esti singur si te-am vazut de-atatea ori plangand dupa ce-ai umilit o femeie care tocmai a plecat. Ti-am vazut toate mastile, caci intr-o zi ai lasat ferestrele deschise si la pod. Trebuie sa urci in fiecare zi treptele acelea, singur, ca sa-ti alegi cine vrei sa fii. Cred ac doar in 3 zile din ultimul an ai trait fara nici o masca. Si atunci iti venea mereu in vizita aceeasi femeie. Doar atunci inchideai ferestrele. Toate. Si trageai perdelele. Toate. Si plecau. Toate celelalte. Intra cu spatele drept la tine, dar iesea fugarita de cat de tare te-ar fi iubit daca nu te-ar fi stiut atat de bine…atata de rau, de fapt.
Nu iubi. Asteapta sa vin sa-ti fac curatenie.
Continua sa colectionezi trupuri, gemete, fiori. Stiu ca asta faci - iti place la nebunie sa fii colectionar, dar nu proprietar, nu vrei sa-ti apartina nimic din ce aduni. Imi place vulnerabilitatea ta, se vede bine de la fereastra mea…
Stii, eu tocmai m-am mutat din periferia unor idei preconcepute. Am venit in centrul atentiei tale pentru ca te-am simtit, de la mare distanta. Nu raman pentru totdeauna, doar vin dimineata si o sa plec seara, caci noaptea o sa am o alta viata - o sa fiu cine o sa vreau, poate chiar o femeie de pe scara ta…
Acum voi deschide ferestrele si ma vei vedea… Ridica-ti privirea. Buna dimineata. Sunt goala doar pentru ca asa-ti bei si tu cafeaua in fiecare dimineata si am vrut sa nu fim inegali. Continua sa citesti, o sa ai timp sa ma vezi mereu. Ridica mana dreapta daca ai nevoie de mine sau ridica mana stanga daca ti-e frica…
Ti-ai pus amandoua mainile pe fata… Scrisoarea mea e pe jos. Deci ai ridicat mainile…Dar pe amandoua! Cateodata te traduc greu… Ai nevoie de mine, dar ti-e frica… E prea comun, nu, nu asta ai vrut sa-mi spui (...)
M-am imbracat, am traversat strada si am intrat in casa lui. Asa cum banuiam, toate usile erau deschise. Am mers cu ochii inchisi peste tot, chiar si pe sarma am mers zambind. Din biblioteca am intrat direct in incaperea unde statea nemiscat, gol, cu amandoua mainile pe fata. Acum stiu - avea nevoie de mine, ii era ingrozitor de teama sa admita si isi pusese singura masca pe care orice femeie indragostita i-ar fi dat-o deoparte cu usurinta. In spatele palmelor lui se afla exact ceea ce simtea. Trebuia doar sa-i dau palmele deoparte…
Distanta dintre ferestrele moastre ascundeai detalii pe care le-am vazut abia dupa ce m-am apropiat la o rasuflare de el. I-am facut curatenie peste tot, am intrat in cele mai intime incaperi, am facut sa straluceasca si mese si cristale, am lustruit scara pe care acum si-ar fi rupt gatul orice femeie neprevenita, am pus flori in camerele moarte si am plecat intr-o zi, pentru ca ma plictisisem sa am exact ce stiam pe de rost. Nu i-am dat niciodata palmele deoparte, mi-am dat seama ca imi plac barbatii care par sa aiba niste raspunsuri, nu mereu intrebari la care sa raspund eu…
Am fost doar 3 zile la el, dupa care m-am mutat intr-un apartament cu vedere la mare.
In fiecare dimineata, cand deschid fereastra, ridic brusc mana dreapta si mult mai incet, mana stanga. Din obisnuinta, caci marea nu ma vede.
Fragmentul de mai sus ,la prima citire, mi'a adus un rau de lacrimi pe fata pentru sinceritatea si cinismul pe care autoarea a reusit sa le imbine armonios.
Asta e motivul pentru care am ales sa il aduc aici (fragmentul) desi nu imi apartine....
Niste raspunsuri - Mihaela Radulescu, Editura Polirom 2009, paginile 65-75.
joi, 27 ianuarie 2011
chiar daca ...
Chiar daca n-o mai vezi zambind
Chiar daca
Chiar daca n-o mai simti venind
Chiar daca
Daca nu-ntelegi cum s-a-ntamplat
Chiar daca n-o mai poti suna
Chiar daca
Chiar daca n-o mai poti chema
Chiar daca doar amintirile-au ramas de-atunci cu voi
Chiar daca nu-i mai poti vorbi
Chiar daca
Chiar daca n-o poti intalni
Chiar daca
Chiar daca toata lumea e-ntre voi
Chiar daca el nu-i vinovat
Chiar daca stii si n-ai uitat
Chiar daca lumea s-a-mpartit subit la doi
Chiar daca viata v-a speriat
Chiar daca stii el n-a uitat
Si telefonul suna
Suna mereu
Ce mult te-a iubit
Ce mult te-a iubit
Ce mult te-a iubit
Cat te-a iubit de mult
Ce mult te-a iubit
Versuri Florin Chilian - Chiar daca
de pe http://www.versuri.ro
Ce mult te-a iubit
Ce mult te-a iubit
Cat te-a iubit de mult
Chiar daca nu te vede
Chiar daca
Chiar daca nu mai crede
Chiar daca
Chiar daca nu mai stie unde esti
Chiar daca o mai vezi trecand
Chiar daca la brat cu sotul ei mergand
Chiar daca din cand in cand priveste inapoi
Ce mult te-a iubit
Ce mult te-a iubit
Ce mult te-a iubit
Cat te-a iubit de mult
Chiar daca
Chiar daca n-o mai simti venind
Chiar daca
Daca nu-ntelegi cum s-a-ntamplat
Chiar daca n-o mai poti suna
Chiar daca
Chiar daca n-o mai poti chema
Chiar daca doar amintirile-au ramas de-atunci cu voi
Chiar daca nu-i mai poti vorbi
Chiar daca
Chiar daca n-o poti intalni
Chiar daca
Chiar daca toata lumea e-ntre voi
Chiar daca el nu-i vinovat
Chiar daca stii si n-ai uitat
Chiar daca lumea s-a-mpartit subit la doi
Chiar daca viata v-a speriat
Chiar daca stii el n-a uitat
Si telefonul suna
Suna mereu
Ce mult te-a iubit
Ce mult te-a iubit
Ce mult te-a iubit
Cat te-a iubit de mult
Ce mult te-a iubit
Versuri Florin Chilian - Chiar daca
de pe http://www.versuri.ro
Ce mult te-a iubit
Ce mult te-a iubit
Cat te-a iubit de mult
Chiar daca nu te vede
Chiar daca
Chiar daca nu mai crede
Chiar daca
Chiar daca nu mai stie unde esti
Chiar daca o mai vezi trecand
Chiar daca la brat cu sotul ei mergand
Chiar daca din cand in cand priveste inapoi
Ce mult te-a iubit
Ce mult te-a iubit
Ce mult te-a iubit
Cat te-a iubit de mult
luni, 10 ianuarie 2011
Un revelion prea tare BY Iulian Sniter
Ia ta –acum povestitorul
Reintors in al lui sat
Vrea sa scrie o poveste
Despre ce I s-a-ntamplat
Intr-o zi cu ger naprastic
A plecat povestitorul
Intr-un orasel micut
Sa-si faca revelionul
Ajugand in orasel
Sa nu-l piarda frigul
A sunat un bun prieten
Care-l cheama Tincu
Salutare domnule
Imi spuse baiatu
Hai sa mergem sus
Sa-ti descriem satul.
Colo-n deal ,langa Maxut
Este-o casa mare
Unde stau baietii nostri
Tot privind la vale .
Iata-ne ajunsi cu bine
La baietii din Maxut
Si ne-am prins noi toti la vorba
Care, cum ce-am mai facut
Toti vorbim nu ne dam seama
Cum ca noaptea a venit
“Baitani luati-va doba”
Si la vale ne-am pornit.
Toti eram o veslie
Nici frigul nu-l mai simteam
C-am baut rachie frate
Ne-a servit tata lui Dan
Unul mai spunea un banc
Altul mai pupa o fata
C-o mers fetele cu noi
Cum au mers si alta data
Si-am intrat nebunii toti
In blocul de la 3star
Toti locatarii din scara
Pe la usi sa-i vezi cum sar .
S-a-nceput mai fratioare
Bosanceanu a striga
Aho,aho pe la ferestre
C-AM venit cu gasca mea
Era o minunatie
Si-o distractie beton
Toti ne prapadeam de ras
Di-un anume zis Tendon
Ii un flacau din sat
Si-I un pic cam rarait
Insa Dana fata faina
Imediat la zapacit
Nici nu stiu ce sa mai zic
Despre -aceasta intamplare
Insa pt. mine unul ,
Mi-a placut enorm de tare .
Am ajuns pe la Scobinti
La blonduta noastra Diana
SI ne-am prins a ne-ospata
C-am baut vinul cu cana
Dar deacum era tarziu
Si trebuia sa fim la sala
Si-am chemat 2 taxiuri
Si ne-am dus ca de pe schiuri
Ne-am oprit pe la Raluca
Sa o luam cu noi la deal
Si-am asteptat-o un pic
Si-am mai tras cate-un pahar
Oameni buni eram capsati
Si-ncepea Revelionul
Am ajuns si noi la sala
Sa inceapa Revelionul!
Hai noroc!
Ca ceasu-I 12
Puneti mana pe pahar
N-am baut de anu trecut
Amu-I vremea sa bem iar.
Au venit cu noi la sala
Sa se distreze cu noi
Si parintii lui domn’Dura
Oameni mari,halal de voi.
Si asa pana dimineata
Ne-am distrat si am baut
Unu’n maini mergea prin sala
Altul ceasu o facut.
Si asa spre dimineata
Au venit 2 gagici
Frumusele si betive
Ce le-as bate eu cu-n bici.
Era 5 spre dimineata
Si noi inca petreceam
Maine frate cand ma scol
O sa vezi ce febra am.
Si-am plecat si noi de-acum
Sa dormim macar un ceas
Ne-am distrat,am baut bine
De dormit ne-a mai ramas.
Am intrat frumos in casa
Si ne-am repezit la pat
Insa Dana cu Tendon
Inaintea mea au intrat.
Au venit mai repede
Ca trebuia sa aprinda focu
Erau inghetati de frig
Nici gand sa imi ocupe locu.
In fractiune de secunda
Imediat am adormit
Dar ne-am trezit tot degraba
Telefoanele au pornit.
Ne-am trezit c-am mofturosi
Si cu o foame in burtica
Si ne-am sfatuit cu totii
Sa luam masa la Durica.
Am intrat cu totii in casa
Si cu totii ne-am asezat
Am mancat pe saturate
Si in oras toti am plecat.
Parca nu ne-a fost destul
Si baietii au hotarat
Hai sa mergem la Tapusa
Sa ne punem pe baut.
Ne-am facut cu totii turta
C-am baut vin de Cotnari
Hai sa mergem si la Fartic
Sa ii spunem LA MULTI ANI!
Ce vorbesti domnule draga
Parca nu-mi venea sa cred
C-am baut asa de mult
Bravoo mie ,bun baiat.
Dar baietii din Maxut
Si cu cei de-ai casei lor
S-au gandit c-ar prinde bine
Sa vedem barajul lor.
S-am pornit in mars cu totii
Si mai treji ,si mai betivi
Am luat cu noi o sticla
Si-am plecat c-am fugitiv.
Insa cand sa ies pe poarta
Am facut un pas gresit
Si pe gheata de la poarta
Ca un trantor m-am lungit.
Multumesc lui Dumnezeu
Ca am ramas fara sechele
Insa fetele din spate
Se pisau de ras pe ele.
Iate-ne ajunsi la apa
Suntem tare bucurosi
Hai sa facem niste poze
Ca suntem tare fitosi.
Am dat foc si la o haina
Ce era acolo pe jos
Si ne-am incalzit un pic
De acel urat miros.
Mai baieti haideti acasa
Ca suntem c-am obositi
C-apoi maine dimineata
N-aveti cum sa va treziti.
Ne-am intors pe drum-napoi
Si ce-am zis in mintea noastra:
“Hai sa facem mai si-un fotbal
Sa scapam de vremea proasta”.
A fost fain si distractiv
Parca nu mai am cuvinte
Sa traiasca gasca mea
Si sa bem de-acum-nainte.
Uite asa povestitorul
S-a distrat cu fratii lui
Mai da fain mai scrie Jvaitz
Sa traiasca bravo lui.
Reintors in al lui sat
Vrea sa scrie o poveste
Despre ce I s-a-ntamplat
Intr-o zi cu ger naprastic
A plecat povestitorul
Intr-un orasel micut
Sa-si faca revelionul
Ajugand in orasel
Sa nu-l piarda frigul
A sunat un bun prieten
Care-l cheama Tincu
Salutare domnule
Imi spuse baiatu
Hai sa mergem sus
Sa-ti descriem satul.
Colo-n deal ,langa Maxut
Este-o casa mare
Unde stau baietii nostri
Tot privind la vale .
Iata-ne ajunsi cu bine
La baietii din Maxut
Si ne-am prins noi toti la vorba
Care, cum ce-am mai facut
Toti vorbim nu ne dam seama
Cum ca noaptea a venit
“Baitani luati-va doba”
Si la vale ne-am pornit.
Toti eram o veslie
Nici frigul nu-l mai simteam
C-am baut rachie frate
Ne-a servit tata lui Dan
Unul mai spunea un banc
Altul mai pupa o fata
C-o mers fetele cu noi
Cum au mers si alta data
Si-am intrat nebunii toti
In blocul de la 3star
Toti locatarii din scara
Pe la usi sa-i vezi cum sar .
S-a-nceput mai fratioare
Bosanceanu a striga
Aho,aho pe la ferestre
C-AM venit cu gasca mea
Era o minunatie
Si-o distractie beton
Toti ne prapadeam de ras
Di-un anume zis Tendon
Ii un flacau din sat
Si-I un pic cam rarait
Insa Dana fata faina
Imediat la zapacit
Nici nu stiu ce sa mai zic
Despre -aceasta intamplare
Insa pt. mine unul ,
Mi-a placut enorm de tare .
Am ajuns pe la Scobinti
La blonduta noastra Diana
SI ne-am prins a ne-ospata
C-am baut vinul cu cana
Dar deacum era tarziu
Si trebuia sa fim la sala
Si-am chemat 2 taxiuri
Si ne-am dus ca de pe schiuri
Ne-am oprit pe la Raluca
Sa o luam cu noi la deal
Si-am asteptat-o un pic
Si-am mai tras cate-un pahar
Oameni buni eram capsati
Si-ncepea Revelionul
Am ajuns si noi la sala
Sa inceapa Revelionul!
Hai noroc!
Ca ceasu-I 12
Puneti mana pe pahar
N-am baut de anu trecut
Amu-I vremea sa bem iar.
Au venit cu noi la sala
Sa se distreze cu noi
Si parintii lui domn’Dura
Oameni mari,halal de voi.
Si asa pana dimineata
Ne-am distrat si am baut
Unu’n maini mergea prin sala
Altul ceasu o facut.
Si asa spre dimineata
Au venit 2 gagici
Frumusele si betive
Ce le-as bate eu cu-n bici.
Era 5 spre dimineata
Si noi inca petreceam
Maine frate cand ma scol
O sa vezi ce febra am.
Si-am plecat si noi de-acum
Sa dormim macar un ceas
Ne-am distrat,am baut bine
De dormit ne-a mai ramas.
Am intrat frumos in casa
Si ne-am repezit la pat
Insa Dana cu Tendon
Inaintea mea au intrat.
Au venit mai repede
Ca trebuia sa aprinda focu
Erau inghetati de frig
Nici gand sa imi ocupe locu.
In fractiune de secunda
Imediat am adormit
Dar ne-am trezit tot degraba
Telefoanele au pornit.
Ne-am trezit c-am mofturosi
Si cu o foame in burtica
Si ne-am sfatuit cu totii
Sa luam masa la Durica.
Am intrat cu totii in casa
Si cu totii ne-am asezat
Am mancat pe saturate
Si in oras toti am plecat.
Parca nu ne-a fost destul
Si baietii au hotarat
Hai sa mergem la Tapusa
Sa ne punem pe baut.
Ne-am facut cu totii turta
C-am baut vin de Cotnari
Hai sa mergem si la Fartic
Sa ii spunem LA MULTI ANI!
Ce vorbesti domnule draga
Parca nu-mi venea sa cred
C-am baut asa de mult
Bravoo mie ,bun baiat.
Dar baietii din Maxut
Si cu cei de-ai casei lor
S-au gandit c-ar prinde bine
Sa vedem barajul lor.
S-am pornit in mars cu totii
Si mai treji ,si mai betivi
Am luat cu noi o sticla
Si-am plecat c-am fugitiv.
Insa cand sa ies pe poarta
Am facut un pas gresit
Si pe gheata de la poarta
Ca un trantor m-am lungit.
Multumesc lui Dumnezeu
Ca am ramas fara sechele
Insa fetele din spate
Se pisau de ras pe ele.
Iate-ne ajunsi la apa
Suntem tare bucurosi
Hai sa facem niste poze
Ca suntem tare fitosi.
Am dat foc si la o haina
Ce era acolo pe jos
Si ne-am incalzit un pic
De acel urat miros.
Mai baieti haideti acasa
Ca suntem c-am obositi
C-apoi maine dimineata
N-aveti cum sa va treziti.
Ne-am intors pe drum-napoi
Si ce-am zis in mintea noastra:
“Hai sa facem mai si-un fotbal
Sa scapam de vremea proasta”.
A fost fain si distractiv
Parca nu mai am cuvinte
Sa traiasca gasca mea
Si sa bem de-acum-nainte.
Uite asa povestitorul
S-a distrat cu fratii lui
Mai da fain mai scrie Jvaitz
Sa traiasca bravo lui.
vineri, 7 ianuarie 2011
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)